True Detective Season 2 Review

Despre primul sezon din True Detective am scris aici si as vrea sa repet ca mi-a placut la nebunie. Am “devorat” toate episoadele in mai putin de 48 de ore si am fost bucuros sa vad “how deep the rabbit hole goes”.

Apoi, am auzit ca al doilea sezon vine vara asta, cu un nou cast, la fel de interesant si acelasi sentiment de sfarsit de lume. Normal ca am fost entuziasmat. Acum ca si sezonul 2 s-a terminat, merita sa dezbatem cum a fost.

Din start pot sa va zic ca mie mi-a placut, insa nu la fel de mult ca primul. Sunt 3 lucruri mari si late care au facut primul sezon din True Detective remarcabil:

  • povestea si personajele
  • discutiile filozofice
  • tentele oculte, conspiratiile

Din pacate, niciuna dintre cele de mai sus nu se regasesc 100% in True Detective Season 2. Dar asta nu inseamna ca e un urmas nevrednic. Daca ar fi sa punem in oglinda, cele 3 atuuri ale sezonului 2 ar fi dupa parerea mea:

  • muzica, tot ce inseamna soundtrack cantat la instrumente sau voce
  • reflectii asupra societatii, nu prin dialog filozofic ci povesti ale personajelor
  • angoasa permanenta, sentimentul de teroare surda

Cred ca acelasi vibe ca in serialul asta l-am simtit in filmul Enemy, cu Jake Gyllenhaal. Toate shot-urile alea industriale, cu sonde de petrol care seaca pamantul, cu autostrazi care se intortocheaza peste desertul vast si cu muzica sacadata si infioratoare pe fundal. Numai cand ma gandesc, mi se face pielea gaina. Partea asta, a nimerit-o foarte bine True Detective, S2. Inca mai caut Original Soundtrack cu toate piesele instrumentale ca sa le pot asculta pe indelete.

Money shot

Money shot

Si asta nu e tot, Lera Lynn si chitara ei super grozava apar din cand in cand prin episoadele sezonului 2, la unison cu actiunea. Ba ii canta unui personaj care e gata sa moara, ba da tonul unei discutii intre un gangster si un politist, ba acompaniaza un pahar de whiskey baut la suparare de unul din personaje care are probleme familiale si isi poate pierde fiul.

Sub motto-ul “We get the world we deserve”, True Detective S2 spune povestea mai multor personaje ale caror destine se intretaie: 3 politisti si un gangster sufletist.

Nume celebre precum Collin Farrel sau Vince Vaughn isi fac aparitia, alaturi de alti actori cunoscuti precum Rachel McAdams si Taylor Kitsch.

Vince "The Revelation" Vaughn

Vince “The Revelation” Vaughn

Pentru mine, revelatia serialului asta a fost Vince pe care pana in acest moment l-am considerat un actor prost. Nu stiu de ce tot a jucat in comedii pana acum, fiindca este foarte (dar foarte) clar in serialul asta ca locul lui e in zona dramei, a filmelor politiste si a rolurilor serioase sau tragice. Mie mi-a placut mult si rolul si interpretarea lui. Un gangster cat se poate de rece, de calculat, de sigur pe el, dar cu un suflet chinuit,  interesant de nobil si cu o poveste care da si-o lacrima in coltul ochilor daca o auzi.

Insa Sezonul 2 este mai mult decat altele despre lacomie, despre bani, despre intrigi, despre control si putere. Nu e nevoie decat ca un singur om sa moara si toate domino-urile cad. Fiecare peste inghite pe cei mai mici din jurul sau, ajungandu-se in final la o batalie intre rechinii cei mari. Toate personajele din film sunt corupte intr-un fel sau altul: Collin Farrel (Ray) e tatal care isi pierde fiul, e sotul divortat, e politistul compromis si violent, Rachel McAdams (Ani) e politista neinduplecata, fara sentimente, cu probleme din copilarie iar Taylor Kitsch (Paul) e ofiterul frumos, bun la toate, cu o latura gay reprimata, care are probleme cu mama sa si nu se poate atasa de altii.

Tormented Ray

Tormented Ray

Daca True Detective Sezonul 1 il vad ca pe o pipa a unui shaman cu un continut care iti da halucinatii si se joaca putin cu realitatea ta, True Detective Sezonul 2 il vad ca pe un trabuc mare, care genereaza un fum dens si inecacios. Un fum nemilos care corupe si omoara tot in calea lui.

Partea slaba a Sezonului 2 este, din pacate, povestea si pasul cu care curge actiunea. Nu vreau sa comentez asupra lucrurilor care se intampla (placerea asta vi-o las voua), insa lucrurile se petrec destul de greoi, intriga nu este suficient de buna ca sa te investeasca, iar conexiunile si reveal-ul sunt greu de inteles si fara nicio rasturnare de situatie. Poate ca e ceva voit, la unison cu vibe-ul serialului, insa e pacat ca lucrurile n-au fost mai tense si din punct de vedere al actiunii.

In ceea ce priveste partea estetica, True Detective e practic la nivel de film de cinema. Cinematografie superba, soundtrack stelar dupa cum va spuneam, personaje, machiaj, costume exact la locul lor. De la mine, numai de bine.

Asadar, concluzia: should you watch it? Pai, daca sunteti fan filme politiste, care sa-ti dea si ceva de gandit, sigur merita! Insa trebuie sa va inarmati cu rabdare si sa fiti genul care apreciati o actiune care se prezinta mai lent in fata ochilor spectatorilor.

Pana data viitoare, make the world you deserve :).

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *