True Detective and the Tyranny of Evil Men

Dupa cum probabil v-ati dat seama pe parcurs, daca imi cititi blogul, imi plac thrillerele si filmele de actiune ceva mai pretentioase. Genul de filme unde nu povestea e neaparat principalul lucru care te face sa te uiti la ele, ci ideile care apar sau sunt transmise pe parcursul lor.

In mini vacanta de Paste am incercat True Detective, sezonul 1. Fiindca e scurt (doar 8 episoade), fiindca am auzit ca e bun si, mai ales, fiindca am avut timpul necesar.

Tot ce pot sa va spun e ca pe langa povestea cu crime oculte, sexul destul de grafic, drogurile, fumatul si bautul excesiv, True Detective este o capodopera a genului. De mult n-am mai vazut un serial asa de intelept in ceea ce priveste viata, intrebarile fundamentale ale oricarui om si conformismul sau non-conformismul cu societatea in care traim. Iar toate astea din gura domnului Matthew McConaughey, pe care  in cativa ani am ajuns sa-l apreciez foarte mult ca actor. De la ura si dispretul cauzate de Sahara sau Foul’s Gold, la respectul maxim pentru Lincoln Lawyer, True Detective, Interstellar sau Dallas Buyers Club.

Matthew-McConaughey

Why so serious?

 

But don’t get me wrong: povestea din True Detective e foarte interesanta si imi aduce imediat aminte de Zodiac si Se7en ca principale surse de inspiratie: doi politisti sunt pe urmele unui criminal in serie care pare sa “sacrifice” victimele sale din unele motive oculte. Pe masura ce detectivii incearca sa-l gaseasca, pe atat se adancesc intr-o lume urata, trista si periculoasa, unde fiecare om are o parte intunecata. Unde societatea in sine e atat de corupta si implicata in crime de tot felul incat ajungem credem ca “ignoranta e mana cereasca”.

Insa asa cum va ziceam, valoarea filmului vine in special din idei. Personajul lui Matthew McConaughey, un politist foarte destept care a lucrat mult timp sub acoperire cu unii distribuitori de droguri, ajunge sa emita niste pareri foarte interesante (dar si triste) despre realitate. La un moment dat ideile lui sunt chiar putin prea eterice ca sa fie intelese si apreciate de toata lumea, dar de aceea va si spuneam ca imi plac filmele pretentioase 🙂 . Nu o sa stric nicio surpriza aici, dar sa spunem ca omul are o parere destul de pesimista despre ce trebuie sa faci in viata, ce inseamna implinirea, fericirea, dragostea si cat de repetitiv sau nu e “cercul vietii”.

Nu in ultimul rand, productia serialului asta e incredibila. De la actorii cunoscuti, la intro-ul foarte cool, la look-ul si sunetul excelente, toate sunt foarte bine alese si realizate. Deci daca nu l-ati vazut, vi-l recomand cu caldura. Short, sweet, deep.

Yep, she dead alright!

Yep, she dead alright!

Dar asta nu e tot. A mai ramas “tirania oamenilor rai”.

Din aceeasi gama, am revazut Pulp Fiction, capodopera lui Quentin Tarantino care are un talent extraordinar in ceea ce priveste aranjarea a diverse povesti care inital nu par sa aiba legatura una cu alta, intr-o structura coerenta si inteligibila pana la final. Dar, la fel ca True Detective, pe langa povestea “top notch” si productia extraordinara, Quentin e un maestru al comunicarii unor mesaje, atat verbal cat si prin intamplarile din film: lumea e un loc corupt in care nimeni nu stie foarte clar care este rolul sau; adesea cu totii ne mintim ca lucrurile sunt intr-un fel, cand de fapt ele sunt cu totul altele. Cu exceptia unor momente de claritate, cand unii din noi inteleg exact ce se intampla si vor sa faca o diferenta. Societatea se va impotrivi, va taia, va incadra in norma sa toate actiunile lor sau….le va considera prostesti si nebune. Dar, vorba personajului lui Samuel L. Jackson: “In fact…I think YOU are the weak and I’m the tyranny of evil men. But trust me when I say…I’m trying real hard to be…the Shepard”.

My wallet? It's the one that has "Bad MotherFucker" written on it!

My wallet? It’s the one that has “Bad MotherFucker” written on it!

Pulp Fiction e plin ochi de referinte si de quote-uri pe care astazi le folosim fara prea multa bagare de seama. Eu un film atat de cool incat ar trebui predat (daca nu este deja) in facultatile de film si cinematografie. Si desi e plin de droguri, violenta, sange si decadenta, mesajul pe care il poarta e la fel de intelept si de profund ca cel din True Detective.

Plus ca ambele filme sunt incredibil de funny pe alocuri (thanks Woody, thanks Quentin 🙂 ).

So there you have it, un serial si un film pretentioase si pline de inteles pe care sa le vedeti cu prima ocazie. Si apoi sa vorbiti despre ele pentru restul zilei. Cel putin. :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *