The Visit Review

M.Night Shyamalan e unul din acei regizori care a facut 2-3 filme super bune, dupa care a inceput sa decada incet, dar sigur.

6th Sense a fost grozav, Unbreakable la fel, The Village a avut o idee buna, dar la executie a mai scartait; la fel si Signs. Lucrurile au inceput sa se strice mai tare de la The Last Airbender, si au continuat cu The Happening. Acum, M. e inapoi pe marile ecrane cu The Visit, un film “horror” care marcheaza reinntoarcerea lui la esenta. Or it’s just a big pile of the same horse shit as before?! Haideti sa aflam.

Cuvantul prin care as descrie The Visit este “awkward”. Si chiar daca acest cuvant nu spune multe de sine statator, daca ajungeti sa vedeti The Visit o sa intelegeti exact la ce ma refer.

Din anumite puncte de vedere, pelicula seamana cu The Happening, ceea ce nu e un lucru tocmai bun. Iar faptul ca M. vrea cu tot dinadinsul sa aibe o morala la “vizita” lui infricosatoare, mi se pare ca nu functioneaza cum trebuie in cazul de fata.

Povestea e simpla si…cumva stupida. 2 copii se duc, trimisi de mama lor, intr-un oras necunoscut, de unii singuri, ca sa-i cunoasca pe bunicii lor. Deci, sa reluam: 2 copii, singuri, nesupravegheati, intr-un oras strain, merg sa cunoasca niste persoane pe care nu le-au vazut niciodata si care se presupune ca le sunt bunici. WTF? Ce parinte ar face asta in realitate? Cine si-ar trimite copii de unii singuri la niste oameni pe care nu-i cunosc fara macar o poza cu ei sau un numar de telefon? I mean really now, M., what the hell? Logic, you hasn’t it!

Scuza ar fi ca mama copiilor s-a certat cu parintii ei “a long time ago, in a galaxy far far away” si de atunci nu mai da ochii cu ei. In other words, bullshit.

What a lovely old lady!

What a lovely old lady!

Trecand peste expozitia cusuta cu ata alba, ajungem la partea “horror” a filmului: desi in timpul zilei bunicii copiilor par niste oameni obisnuiti, in timpul noptii (mai exact dupa ora Domnului, 21:30) batraneii o iau serios pe ulei, in special bunica, draga de ea, care se comporta ca si cum ar fi posedata. Desi nu e. Well, sort of, I don’t know.

Prinsi in aceeasi casa cu cei doi lunatici, copii trebuie sa supravietuiasca “pana Sambata” cand mama lor urma sa vina sa-i ia sau trebuiau sa plece ei de unii singuri; I don’t know for sure. I think I stopped caring at some point.

Chiar si din descrierea asta sumara va puteti prinde ca povestea e cat se poate de slaba si de ciudata, intr-un sens negativ si ilogic. Orice om intreg la cap ar fugi mancand pamantul in momentul in care bunica lor se transforma intr-o creatura care merge in 4 labe si care sta la usa cu cutitul. But nooo, they are old and sick! Bu-hu! And all old sick people are killers in disguise.

Personajele sunt foarte pestrite si dau o nota de comedie filmului. E o imbinare de genuri pe care am mai vazut-o si in The Happening. Dar daca la Sam Raimi treaba asta merge fiindca el stie sa o faca (vezi Evil Dead sau Drag me to hell), la M. Night, comedia si horror-ul nu se amesteca omogen sub nicio forma. O avem pe sora cea mare, regizor in devenire, elevata si sigura pe sine, il avem pe fratele mai mic, rapperul prostut si sugubet. Il avem pe bunicul suspect care nu isi poate controla colonul (I swear to God that’s a thing from the movie…) si pe bunica posedata care are fetisuri cu fetite blocate in cuptor.

Scenele de horror sunt atat de ciudatele si de…well…awkward incat n-am simtit nicio senzatie de frica in timp ce ma uitam la ele. Ba din contra, am avut incontinuu senzatia ca filmul e o mare gluma.

Si daca l-ati vedea pana la final ati fi de acord cu mine ca da, pelicula e o mare gluma. In special partea in care M. simte nevoia sa transforme The Visit intr-o poveste cu morala de familie. Serios? Dupa toate nebuniile pe care le-am vazut, dupa toti batranii psihopati, toata povestea era despre…chestia aia putin importanta de la inceput? Si nu, nu va stric surpriza daca veti vrea vreodata sa-l vedeti.

Ow, the horror!

Ow, the horror!

Si fiindca sunt multe lucruri ciudate pe care nu le-am inteles pe deplin in filmul asta, am zis sa fac o lista. Bluntly put:

  • filmul trebuia sa fie “found footage” type – dar in tot rastimpul, calitatea inregistrarii e super buna. Si asta nu ajuta fiindca ar trebui, ca spectator, sa vad realitatea prin lentilele unei camere folosite de niste…copii amatori. In schimb, imaginile din The Visit sunt toate curate, perfecte, no shaky cam, no noise. Children prodigy, ce sa mai!
  • Sora zice fratelui la un moment dat: “asta e prima camera pe care mama noastra a cumparat-o de la vechituri” – si ii ofera un ditamai tunul de Canon care probabil e mai bun decat orice alta camera pe care as putea-o eu detine in viata asta. Just sayin’.
  • Sunt doua personaje in filmul asta care apar si dispar subit, zic ca au talent actoricesc si recita aceleasi replici. Ambii barbati, unul negru, unul alb. Foarte weird.
  • “Bunicul” sufera de incontinenta si isi pastreaza Pampersii murdari in garaj. Really? Wtf?
  • “Bunicul” a vazut la un moment dat o chestie alba cu ochi galbeni. Wait, what?
  • “Bunica” povesteste despre niste extraterestrii dintr-o fantana. Cu antene invizibile. I…I don’t know…
  • Fratele cel mic stie cuvinte de genul “bitches” si “hoes” pe care le foloseste frecvent cand face freestyle rap. Clearly a role model.
  • Sora cea mare nu se uita in oglinda cand isi pieptane parul. Umm, does it even matter anymore?
  • Calitatea Call-urilor prin Skype e impecabila. Lol!
  • E un motiv foarte clar pentru care afara ploua la final. Si nu e pentru atmosfera. Va las pe voi sa va ganditi. Just think about mother’s kisses ;).

Si cate si mai cate din astea. Mici si ciudate…

Skype, stable video streams since 2001

Skype, stable video streams since 2001

All in all, The Visit e un film cat se poate de ciudat. In sensul rau. As fi vrut sa-l gasesc simpatic pentru nota de comedie, sa-l gasesc infricosator pentru nota de horror. Dar adevarul e ca mi se pare un amalgam de chestii care sunt livrate repede si prost. Nu avem timp sa cunoastem personajele cum trebuie, ci prin replicile si conversatiile dintre ele. Si desi asta e o tehnica binecunoscuta in cinematografie, in cazul filmului asta mi se pare cheap.

Eu personal nu l-as recomanda decat pentru fanii genului horror care n-au ceva mai bun de facut cu timpul lor. Intre timp: would you mind climbing into the oven to clean it?

The Visit Trailer

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *