Terminator 2: Judgement Day

In ultimele cateva saptamani am tot avut parte de reboot-uri ale unor francize demult adormite, care ne-au invadat marile ecrane. E vorba de Jurrasic World si, mai nou, Terminator: Genesys.

Si, ce sa vezi? Cele doua filme se aseamana din mai multe puncte de vedere:

  • se bazeaza pe nostalgia publicului si pe tendinta lor de a vedea noi aditii la unele francize vechi si foarte cunoscute
  • nu au fost dorite de nimeni
  • desi sunt niste filme total degeaba, vor face o groaza de bani in box office

Call it a personal opinion, dar unele filme merita sa se termine la momentul potrivit. Cred ca Jurrasic Park ar fi trebuit sa fie un singur film “stand alone”, iar Terminator sa se incheie irevocabil la Terminator 2. Tot ceea ce a urmat dupa pentru ambele pelicule e o bataie de joc si un “cash grab” pe fata. Fiindca, normal, Hollywood-ul s-a prins ca repetarea unor subiecte vechi cu haine noi echivaleaza la final de zi cu bani usor de facut. Si uite asa ne trezim cu sequel dupa sequel. Nedorite de nimeni, vazute (si platite) de toti.

Cu toate astea nu despre asta vreau sa vorbesc in acest post. In acest post vreau sa fiu pozitiv si sa va povestesc despre unul din cele mai bune filme de actiune facute vreodata: Terminator 2: Judgement Day. So grab your metal skeleton and let’s dig in:

Produs de James Cameron (pe care probabil il stiti si ca regizorul din Avatar), Terminator 2: Judgement Day este, pentru mine, sequel-ul perfect si unul dintre cele mai bune filme de actiune facute vreodata. T2 e o specie rara, care apare doar atunci cand stelele se aliniaza si ceva magic ajunge sa devina realitate. Arnie e intr-o forma de zile mari: nici prea tanar, nici prea batran, cu muschii la el; Sarah Connor isi desavarseste rolul de mama razboinica, iar Terminatorul T-1000 e unul dintre cei mai reusiti “bad guys” din orice film.

Povestea e o continuare buna a celei initiale: dupa esecul Terminatorului din primul film, care nu a reusit sa o omoare pe Sarah Connor, o noua versiune de “masina de ucis” e trimisa in timp pentru a-l vana pe fiul ei, John Connor. Arnold se intoarce si el pentru a-l proteja pe acesta din urma si, impreuna cu Sarah si John, ajung sa distruga compania care a stat la baza Skynet, inteligenta artificiala care urma sa aduca sfarsitul lumii.

Ce imi place la T2 e ca povestea e ca un tort cu mai multe blaturi. Termini o parte a povestii, incepe alta conexa si, evident, toate lucrurile duc la un final delicios.

I would be happy, too!

I would be happy, too!

Ce imi place si mai mult la T2 sunt personajele, in special domnul T-1000. Desi vorbeste foarte putin in tot filmul, Terminatorul “inamic” a fost o revelatie a momentului, atat din punct de vedere vizual cat si actoricesc. Practic totul se vede in ochii actorului: determinarea si eficienta unei masini reci, care urmeaza un fir logic al vanatorii. Nici nu are nevoie sa vorbeasca. E suficient sa apara pe ecran si multimea va inebuni :). In plus, sa nu mai vorbim de cate momente cool naste acest personaj in tot filmul. Amintiti-va:

  • prima data cand T-1000 isi transforma mana intr-o lama lunga, folosita pentru a linsa corpurile fragile ale oamenilor. Wow, holly shit!
  • toate datile cand T-1000 a fost ciuriut cu gloante din cap pana in picioare. Ratata, bitch!
  • scena cu gardianul care isi ia cafeaua de la aparat si T-1000 se “re-compune” in spatele lui, din gresia de pe jos. Mind = blown
Behind you, fool! Ow...nevermind.

Behind you, fool! Ow…nevermind.

  • prima data cand T-1000 ajunge sa fie spintecat in doua de un proiectil. Boom, headshot!
  • scenele in care T-1000 merge pe motocicleta, cu ochelarii de soare in care se reflecta flacari. Ow, hell yeah!
  • faimoasa scena cu nitrogenul lichid. Hasta la vista, baby!
Ow, snap!

Ow, snap!

…si cate si mai cate

Arnold e super tare si el. De data asta, nu mai avem de a face cu un robot nemilos, ci cu o masina care seamana mai degraba cu un “father figure” pentru John Connor. In T2, Arnie are la el tot pachetul de one-liner-e si faze care au ajuns sa fie super cunoscute si refolosite in filmele din prezent. Mi-a placut faptul ca filmul reia constient unele scene din T1, dar face in asa fel incat publicul poate observa clar “imbunatatirile” aduse cu aceasta noua “versiune” de Terminator.

Sarah e in forma maxima in acest film, full crazy warrior mode ON, iar John e tipul copilului rebel, dar lovable. Vocea lui in schimb, e pe alocuri destul de iritanta, in special cand tipa foarte mult.

Toate scenele dintre John si Arnold sunt cat se poate de memorabile si dau o nota comica filmului, fara sa-l duca prea departe, asa cum a facut-o T3: Rise of the Machines.

Din punct de vedere al efectelor, T2 este combinatia perfecta dintre efecte practice, machiaj si CGI. Scena in care Arnie isi taie carnea de pe mana ca sa arate ca e un robot e in continuare una dintre cele mai bine realizate efecte, iar momentul in care T-1000 zboara in sute de bucati inghetate in nitrogen lichid e una dintre cele mai cool lucruri pe care le-am vazut pe lumea asta.

Relax, it's just a flesh wound!

Relax, it’s just a flesh wound!

Iar finalul…finalul tot timpul ma face sa plang. E o combinatie 100% lacrimogena, intr-un film care anterior era cat se poate de energic, brutal si comic. E un final neasteptat, nu e un happy ending 100%; dar e finalul pe care aceasta serie ar fi trebuit sa-l merite. Finalul perfect.

Cu toate astea, ne-am ales de-a lungul timpului cu T3, T4 si acum T5. Intrebarea e: cat il mai tine pe Arnie sa faca filmele astea si…cat de jos pot sa se duca ele? Fiindca e foarte clar ca niciunul din ele nu se va compara cu magia care a fost T2.

Pana data viitoare, daca nu ati vazut Terminator 2: Judgement Day, cred ca e cazul sa va opriti din tot ce faceti si sa mergeti sa-l vedeti. E unul din cele mai bune filme de actiune facute vreodata si un must see pentru oricine. Punct.

Go see this movie. Now!

Go see this movie. Now!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *