Sa vorbim despre Dying Light

Astazi in drum spre casa am vazut in mai multe statii de autobuz postere cu Dying Light. Am zis ca nu e posibil asa ceva in Romania. Cine isi permite sa puna postere cu un joc in statiile de autobuz? Ei bine, am aflat ca e vorba de Media Galaxy/Altex. Cred ca baietii de la marketing au mancat ceva halucinogen si au incurcat ultimul laptop cu i7 cu jocuri de calculator.

Lasand gluma la o parte, ma bucur sa vad ca cineva promoveaza jocuri intr-un mediu atat de putin interesat de lumea asta a gamingului precum Romania. Si uite ca am zis-o. Oamenii nu se joaca in Romania pe cat ar trebui. It’s a fact. Stam si pierdem vremea la Maruta sau la Nora pentru mama in loc sa ne jucam The Last of Us si sa invatam ceva din asta.

Revenind inapoi la subiect 🙂 , as vrea sa va zic si eu 2-3 vorbe despre Dying Light. Nu l-as numi 100% review fiindca n-am terminat jocul, deci ma voi rezuma doar la cateva pareri.

Pe hartie, Dying Light mi se pare o idee buna: parkour intr-un oras plin de zombie, cu ciclu zi-noapte realist si o multitudine de arme si moduri prin care sa scapi de „undeads”.

In practica, jocul e de asemenea destul de bun, insa are cateva probleme.

Personal am fost un super mare fan al jocului Mirror’s Edge si mi-a placut la nebunie sa fac parkour virtual. Cumva acelasi lucru incearca si Dying Light. Locul unde scartaie e fix la un detaliu super important, care trebuie retinut chiar si atunci cand faci parkour in viata reala: „momentum”. Fiindca in Dying Light topai printre masini, strazi, casute micute sau blocuri mai mari, de obicei trebuie sa ma catar, trebuie sa ma agat si, drept urmare, imi pierd avantul. N-am simtit pana acum in Dying Light senzatia de „rush”, de viteza si agilitate. Numai niste alergaturi blocate de cazaturi printre masini si catarari interminabile. Fix cand ziceam „Hai ca se poate”, dadeam de un gard care nu poate fi catarat. Fall. Reset. Start running. Fall. Reset.

Din punct de veder grafic, imi place cum arata jocul. Nu stiu ce tot spun alte review-uri ca texturile sunt praf. Eu am toate detaliile pe low si tot se vede bine. Imi place mai ales imaginea orasului vazut de undeva dintr-un punct mai ridicat. Singurul punct in minus sunt modelele de personaje cu care interactionezi; din pacate se pare ca developerii au intrat in criza de timp si au inceput sa replice aceleasi modele pentru mai multe personaje. E cumva suspect sa vezi acelasi tip de la care ai cumparat arme acum cateva momente, cu niste ochelari pe nas, care vrea sa-ti vanda medicamente si care zice ca nu-i place violenta. Riiight!

But..but..but it looks sooo pretty!

But..but..but it looks sooo pretty!

Povestea e…decenta. Nimic special. N-am ajuns la un nivel atat de avansat incat sa pot spune ca stiu clar ce se intampla in joc, insa pare ca exista un mister la mijloc, personajul tau e un agent sub acoperire care incearca sa gaseasca un individ periculos, intr-o lume infestata cu zombie. Sounds like fun, right?

Gameplay-ul e solid, dar mai schiopateaza din cand in cand. E realist faptul ca personajul tau oboseste pe masura ce alearga sau da cu bata in zombie. E si mai realist ca bata se va rupe daca o folosesti prea mult. Cu toate astea, devine destul de obositor sa tot faci managementul pieselor colectate de pe jos ca sa vezi daca pot sa-ti repari ranga ori ba.

Combat-ul e cool. Pe langa faptul ca dai ca surdu-n clopot cu rangile si tevile modificate in capetele zombie-lor, mai ai si unele X-Ray vision-uri care-ti arata cat de mult damage ai facut si…ce oase ai rupt.

Ciclul zi noapte e interesant. Ziua te doare la basca, esti aproape invincibil, noaptea, jocul se transforma in horror si orice pas gresit te poate da de gol in fata unor zombie mai fiorosi, mai agili si mai puternici decat tine.

Oameni, zombie, it's all the same for me

Oameni, zombie, it’s all the same for me

All in all, Dying Light pare a fi un joc ok care ar fi putut fi grozav. De la un nivel incolo, atentia la detalii e foarte importanta pentru a avea un produs final de-a dreptul wow. Iar Dying Light rateaza treaba asta la mustata.

Pana data viitoare…braaaains!