Perfume: The Story of a Murderer

Am revazut recent Perfume: The Story of a Murderer. Nu ca sa-mi aduc aminte despre ce era vorba. Nu ca sa-mi demonstrez inca o data ca asta e unul din cele mai bune filme create vreodata. Ci pentru ca am vrut sa simt din nou experienta unei pelicule cu adevarat grozave.

Si fiindca mi-a placut atat de mult, astazi as vrea sa ma opresc putin pentru a o comenta.

Pentru cei care nu stiu, povestea „ca la carte” a filmului, Perfume: The Story of a Murderer il are ca protagonist principal pe Jean-Baptiste Grenouille, un om cu un simt al mirosului foarte dezvoltat, care incearca sa creeze un parfum inimaginabil de puternic si original, sacrificand si „distiland” esenta a 13 femei frumoase din Franta secolului 18.

Personal, as compara filmul asta cu Harry Potter. Da, m-ati citit bine 🙂 . Practic, e vorba de ruda mai indepartata, mai violenta si mai dubioasa a lui Harry Potter. De ce zic asta? Fiindca nimeni nu poate nega ca tot ce se intampla in Perfume: The Story of a Murderer are un strop de magie inclusa. Jean-Baptiste e un „vrajitor” al mirosului, parfumul sau e ca o potiune magica ce ii indupleca si pe cei mai inversunati inamici ai sai, iar atmosfera e una plina de mister.

John Hurt este naratorul acestei extraordinare pelicule si sincer, numai vocea lui fara nimic altceva ma face sa imi doresc sa mai vad filmul inca o data. E ceva fantastic in tot ce se intampla cu Jean-Baptiste, e ceva grandios. Insa totodata, e ceva trist, sumbru si violent.

Cheia acestei povesti este sa-i intelegi dedesubturile. Intr-un Paris plin de noroi, jeg si hoituri putrezinde se naste Jean-Baptiste Grenouille. Sortit mortii de la nastere, sufletul sau razbate fragilitatea carnii si reuseste sa-si castige viata. Inca de la inceput mi se pare foarte clar faptul ca singura menire a acestui personaj pe pamant este „descoperirea.” Jean-Baptiste a supravietuit fiindca a fost curios, fiindca a fost flamand pentru mai mult.

Cate-un pic pic pic

Cate-un pic pic pic

Inarmat cu un nas de caine de vanatoare, un creier pe masura si o inversunare de temut, Jean-Baptiste ajunge sa treaca prin cele mai grele cazne pana cand reuseste sa razbata si sa invete tainele maestrilor parfumului. Insa importanta este motivatia acestui personaj: pe langa curiozitate, pe langa foamea de mai mult, Jean-Baptiste are si o alta muza: dragostea pierduta.

Fara sa-si dea seama, personajul simte destul de devreme in timpul filmului dragostea, atractia spontana si irevocabila fata de o fiinta care ii da peste cap toate simturile. Tot restul povestii de la acest punct incolo este de fapt recuperarea iubirii pierdute.

Pentru Jean-Baptiste simtul extraordinar al mirosului este singurul lucru care il diferentiaza de o bruta. Si, din pacate, adesea bruta iese la iveala fara ca personajul sa isi doreasca, instigata de frica, de opresiune. Personajul ajunge sa ucida ceea ce l-a inspirat, ajunge sa o stranguleze pe biata fata care-l vrajise initial.

Interesant este faptul ca Jean-Baptiste nu da niciun fel de importanta vietii de-a lungul filmului. Desi si el razbate in anumite circumstante intre viata si moarte, femeile pe care le sacrifica sunt ca niste flori pe care Jean le culege pentru a le distila intr-un parfum frumos mirositor. Insa cand are totul, cand ajunge sa obtina puterea suprema asupra celorlalti, isi da seama de fapt ce greseala majora comisese: Jean nu a pretuit viata, nu a pretuit dragostea. A creat pentru a reveni la acel moment, fara sa stie ce reprezenta el; si a fost nevoie de 13 suflete sacrificate si o orgie generala pentru ca bruta sa fie invinsa si Jean-Baptiste sa-si dea seama de fapt de felul in care functioneaza lucrurile.

Creepy!

Creepy!

Perfume: The Story of a Murderer este un film trist in esenta lui. Desi geniul se implica total in munca lui si se sacrifica atat pe el cat si pe cei din jurul sau pentru ceva mai maret, natura tipic umana si slabiciunea nu dispar in totalitate. In plus, chiar daca Jean-Baptiste a creat cel mai puternic parfum din istorie cu care a hipnotizat un oras intreg, nu a putut obtine niciodata dragostea neconditionata a cuiva. De aici si tragedia personajului inadaptat.

Nu in ultimul rand, vroiam sa vorbesc si despre ultima fata cazuta prada lui Jean-Baptiste. Mai devreme in cadrul peliculei Jean afla ca orice parfum contine 12 elemente sau note, imparite in 3 corzi. Insa un parfum cu adevarat original mai contine si un al 13-lea element misterios. Pentru „parfumul” lui Jean-Baptiste acest al 13-lea element a fost cea mai pura si mai nobila dintre fetele „culese”, insa cu un singur lucru adaugat: care isi si dorea sa moara. Asadar, filmul induce ideea ca de fapt „the true key was consent for sacrifice”.

Say hello to the 13th element!

Say hello to the 13th element!

Perfume: The Story of a Murderer ramane ceva special in inima mea. De la directia artistica, la jocul actorilor si poveste, toate se contopesc intr-un film cu adevarat bun.

Daca nu l-ati vazut, vi-l recomand cu caldura. Daca l-ati vazut, revedeti-l! Merita!