Mortal Kombat X Review

Intr-un post anterior am dezbatut putin istoria sangeroasa a lui Mortal Kombat si am prezentat cateva lucruri care mi-as dori sa se intample cu acest nou entry in franciza MK.

Astazi, a sosit si reviewul mult asteptatului Mortal Kombat X, varianta pentru PC. Sa vedem daca se ridica asteptarilor.

Pot sa va zic inca de la bun inceput ca daca vreti sa va cumparati Mortal Kombat X, sa omiteti varianta pentru PC si sa treceti direct la console. Chiar si in acest moment, un laptop cu procesor i7-4702MQ 2.2 Ghz cu Turbo Boost pana la 3.2Ghz, 8 GB RAM si Nvidia GeForce GTX 760m 2GB nu poate rula cursiv acest joc.

Povestea de mai sus e valabila atat la detalii si rezolutii minime cat si la detalii si rezolutii maxime. Eu am reusit sa termin MK X pe o rezolutie de 1440×900 px, cu texturile pe High, Shadows pe Mediu si restul setarilor Off. Framerate-ul e bun, intre 30 si 60 FPS, insa problema e alta: trecerea rapida de la frame-uri mai putine la frame-uri mai multe determina o sacadare vizibila care poate duce adesea la imposibilitatea de a juca.

Exista o arena care determina in special probleme: e vorba de templul cu Gin Sei-ul, pe timp de ploaie. In acea zona, framerate-ul mediu scade undeva la 20 FPS si e foarte dificil de jucat.

Desi am inteles ca cei de la Netherrealms au scos intre timp diverse patch-uri care au mai rezolvat din probleme (aparent cauzate de shaderele din joc), pe masina mea, nepatch-uit, n-am reusit sa am o experienta placuta cu acest joc, in ciuda faptului ca nu mi se pare sa aibe cine stie ce procese avansate care sa-mi manance resursele.

Trecand peste aceasta problema (destul de mare, as zice eu), ajungem la poveste si prezentare care…lasa mult de dorit. Nu stiu de ce, dar povestea din Mortal Kombat 9 mi s-a parut mult mai buna si mai coerenta decat cea din MK X. Abia asteptam sa mai vad un cutscene si sa ma mai lupt cu vreun personaj cunoscut al seriei. Insa nu acelasi lucru este cazul in MK X. Povestea mi s-a parut infiorator de slaba si neinteresanta: un tip rau Shinok, anterior „prins” intr-o amuleta magica e eliberat si o noua generatie de razboinici trebuie sa-l infrunte. That’s all there is to it.

Back story-urile personajelor sunt foarte plictisitoare, puse parca acolo ca sa existe un motiv pentru a sparge diverse capete ale unor personaje prezentate in meniul jocului.

Fight!

Fight!

Cutscene-urile mi s-au parut si ele slabe calitativ si prost integrate cu restul povestii. In cazul meu, cutscene-urile erau prea intunecate si, avand in vedere ca multa actiune se petrece noaptea, au cauzat ceva probleme in a intelege ce se intampla pe ecran. Nu in ultimul rand, grafica din cutscene-uri e de Xbox360 sau PS3, cu mult mai slaba decat ce e prezentat in engine-ul jocului.

Trecand si la partile bune, grafica din timpul meciurilor e super tare. Animatii detaliate despre fiecare oscior din corpul personajelor, zeci de efecte pe ecran, background-uri interactive, tot pachetul. X-Ray urile sunt mai mult decat spectaculoase si te fac sa zici „Daaamn” de fiecare data cand le vezi. Similar si Fatalitatile sau Brutalitatile, de data prezentate in cate doua variante. N-am vazut demult ceva mai f-ed up decat finisher-ele din MK X: matze, capete taiate, ochi iesiti din orbite, selfie-uri cu fete stalcite, coloane rupte si multe, multe altele. Nivelul de violenta din joc trece de „acoperis”, ajunge in nori, pe Marte si se propaga spre infinit, cu un simt al umorului pe alocuri.

Ooowww, snap!

Ooowww, snap!

Gameplay-ul e si el solid, in ciuda dificultatilor tehnice. E o adevarata placere sa inlantuiesti combo-uri si sa-ti decimezi adversarii. Miscarile speciale sunt foarte cool de descoperit si executat, iar multitudinea lor face ca jocul sa nu-si piarda din elementul de noutate prea curand. In plus, in modul versus, jucatorii au posibilitatea sa aleaga din 3 variante ale aceluiasi personaj, care au setul lor de miscari diferite. Asadar, la capitolul varietate, MK X ia nota 10++.

Personajele, desi au un design destul de bun, sunt relativ neinteresante. Cei patru „noi” pamanteni sunt foarte, dar foarte plictisitori, iar „bestiile” din Outworld par sa fie mai ok, desi n-am descoperit vreun personaj care sa mi se para foarte rasarit sau cu care sa-mi placa sa joc.

Call me old fashioned, dar Scorpion si Sub-Zero raman in continuare unele dintre cele mai bune personaje cu care poti juca in Mortal Kombat.

D'Vorah in actiune

New comer D’Vorah in actiune

Nu in ultimul rand, jocul are o multitudine de extra-uri, o Krypta cu premii care merita explorata, moduri online si diverse tipuri de meciuri care se adauga la capitolul varietate de mai sus. Nu sunt foarte importante pentru mine, eu axandu-ma mai mult pe poveste, gameplay si grafica, dar sunt niste lucruri de care alti jucatori ar putea tine cont atunci cand se decid sa-l cumpere.

All in all, Mortal Kombat X e un joc care mai avea nevoie de vreo saptamana – doua de bug fixing si teste inainte de a fi lansat. Daca problemele de performanta si calitatea cutscene-urilor ar fi fost imbunatatita putin, probabil ca as fi putut trece peste povestea slaba. Dar asa, nu pot decat sa recomand jocul asta pentru fanii inraiti ai genului. Pentru restul, puteti astepta pana se mai ieftineste in vara.

Daca totusi vreti sa-l cumparati, aveti aici link pentru toate versiunile. Happy brawling!

Until next time, Finish him!

Toassssty!

Toassssty!