Cum a fost la Trippy Animation Night

Ieri seara a fost Trippy Animation Night la Anim’est 2015. Prezentat de un super olandez pe numele sau Michael Helmerhorst, show-ul a constat in zeci de animatii scurte si foarte scurte, axate in special pe teme care tin de consumul de droguri, alcool si sex. Also Zombies make an appearance. And Nazis. And Santa Claus. Trippy, huh?

Desi pe hartie un maraton de animatii trippy suna foarte bine, realitatea este ca asemenea short-uri nu sunt gustate de toata lumea. Ca orice alt eveniment de acest gen, proiectiile care au rulat pe marele ecran au fost vechi si foarte vechi, necunoscute, kitchoase, haotice, covarsitoare si cateodata cu mult prea putin sens.

De aceea, cred ca ar trebui pus semnul “Caveat emptor!”/”Buyer beware!” la fiecare “noapte” de genul asta. Daca nu intrii cu mintea deschisa, fara asteptari si cu ceva alcool in sistem, sansele sunt sa pleci inainte de termen. Si chiar si asa, tot nu se stie daca o sa ai o experienta 100% placuta. Fiindca ceea ce vezi pe ecran nu e neaparat catalogat ca “show”. Nu mananci popcorn si te uiti la un astfel de spectacol vizual. Genul asta de eveniment e mai degraba ca o proiectie intima, oculta, undeva intr-o camera obscura, plina de fum, intr-un cerc restrans.

Animatiile pe care le-am vazut aseara sunt fara dar si poate exponate de muzeu. Luate dintr-o arhiva straveche, dintr-un cufar prafuit, care scartaie incet atunci cand il deschide cineva.  Desi nu sunt nici pe departe vreun dom de cultura, am avut parte pana acum de ceva vizite la muzee de tot soiul in lungul si latul Europei. Si chiar sunt convins ca ceea ce-am vizionat acum cateva ore sunt relicve de valoare ale unui timp trecut, contrar calitatii lor percepute de audienta.

Sa ne aducem aminte ca nu toti cei care lucreaza in industria animatiei au bugetele blockbusterelor; si sa retinem si ca in 1940 vara lumea nu avea tehnologia din 2015 si poate nici talentul necesar sa faca ceva cat mai realist sau mai usor de inteles. Drept urmare am vazut interpretari ale unor idei; schite, schelete, mazgaleli pe hartie. Mai bune, mai rele, mai destepte, mai stupide. Experimente vizuale si auditive, o poveste a aleei intunecate a animatiei secolului 20.

Short-urile de la Trippy Animation Night sunt un testament al inventivitatii umane, nestingherite de complexe morale sau oprelisti etice. Asa cum in Pomopeii oamenii sculptau sau desenau tot felul de motive suspecte pe peretii incaperilor, asa cum in trecutul apropiat existau mici reviste cu benzi desenate “porno”, considerate tabuu si obtinute pe furis de detinatorii lor, la fel si in colectia de animatii trippy, avem tot felul de filme stinghere, grabite, urat desenate sau compuse, ofensatoare, pline de frustrari, de realitati brutale, ascunse intr-un vizual haotic. O colectie de short-uri pestrite care seamna izbitor de mult cu o seara de abuz de droguri si alcool.

Ce m-a bucurat pe mine a fost ca in ciuda stilului atipic, au fost unele filme care au avut un substrat si un mesaj cat se poate de destept si de interesant. Mi-a placut povestea lui “Hitler” Santa, care in loc sa creeze cadouri pentru copii, incepe sa construiasca arme de razboi pentru a invada lumea, The Masked Man (sau ceva de genul), un cowboy care devine din erou, inamicul numarul 1 doar fiindca vrea sa experimenteze lucruri noi pe plan sexual sau Pluto’s Judgement, direct de la studiourile Disney, in care Pluto e judecat de un juriu dracesc de pisici pentru toate rautatile facute neamului lor in timpul vietii sale.

In cele 2 ore de animatii, am vazut shorturi tematice despre droguri, despre alcool, despre razboi, despre sex, despre muzica si introspectie. O combinatie dubioasa de substante care s-a administrat direct prin pupile si urechi. Si daca pe alocuri, au fost momente in care publicul a ras si s-a simtit bine, in mare parte trip-ul a fost tacut. Ceea ce ma duce cu gandul din nou la incaperea obscura si la intrebarea: Pentru cine sunt astfel de evenimente? Pentru cunoscatori? Pentru studentii la arte? Pentru cei cu apetit pentru kitsch?

Eu cred ca Trippy Animation Night e pentru toti cei care vor sa vada si sunt dispusi sa-si deschida intr-atat mintea incat sa lase sa patrunda si sa accepte orice vad pe ecran, fara sa emita judecati de valoare asupra calitatii, cat mai degraba sa investigheze atent si sa gaseasca mesajul ascuns intre tenebre. Fiindca el exista, indiferent de ceea ce vede sau aude audienta.

All in all, mi-a fost greu sa urmaresc totul de la Trippy Animation Night fara ajutorul lui Jack si Silva (yes, I am weak like that), insa sunt bucuros ca am plecat din sala de spectacol apreciind oricat de putin, in sinea mea, ceea ce sa intamplat acolo si gasind ceva valoros in aceasta experienta. Vorba aceea: It’s like a trashed can. For most of us it’s just garbage, but for some it might actually be a spark of creativity.

Pana data viitoare, aveti grija la ce va uitati!

P.S.: pentru o experienta similara dar mai moderna, in confortul propriei voastre locuinte, va recomand A Scanner Darkly!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *